pă Mătăsari

Un bun coleg de-al meu (fost coleg) de la Bucuresti mi-a alimentat nostalgia. Pache coltz cu Matasari. Aici parcam in fiecare dimineatza. Cam asa incepea pentru mine ziua... prin ochii lui.




Poate cam gri peisajul, pentru unii din voi. Pentru mine... o noua zi.

Urmatorul pas era sa iau tigari de "la tziganu'" sau, mai corect, buticu' Alisstef (adica Alice, ea, tziganca, si Stefan, nea Fane, buticaru')

Tot colegul cu pricina a mai facut niste poze cu locuri dragi mie:

floraresele de la Piata Iancului,

maidanezu' de Bucale, aparent inofensiv ziua, fioros seara in haita,

statia Universitate (of, nu se vede nici un troleu de Drumu Taberei),

dar mai bine sa luam o carte ieftina de la "buchinishti".

Dragos, colegul cu pricina, e mai dus decat mine. Si-a petrecut duminica libera fotografiind locuri de care imi era mie dor. Multumiri. Si inca o poza frumoasa. La fantana.

Matrix, Heath Ledger si eu

Mi-a placut Matrix, oricui i-a placut Matrix - desi, nu sunt un fan al genului. O scena insa mi-a ramas imprimata pe creieras. La un moment dat agentul Smith ii spune lui Neo ca reteaua a pierdut, sa-i zicem "o prima recolta" (de oameni) cand a proiectat primul scenariu in care acestia credeau ca traiesc. De ce? Simplu, pentru ca era o lumea ideala pe care toti ne-o dorim cand haosul din jur ne copleseste. Dar, daca am trai in ea probabil am innebuni. Suntem programati sa cautam mereu un "next level"?

In aceeasi ordine de idei. A murit Heath Ledger (baiatul cu rol de gay in Brokeback Mounain). La o zi dupa publicarea morbidei stiri ziarele s-au grabit sa adauge ca "politistii au descoperit o bancnota de 20$ facuta sul, langa cadavrul lui Heath. Desi politia neaga ca ar fi gasit substante stupefiante ilegale in apartament, bancnota sul este folosita de obicei pentru aspirarea nazala a drogurilor praf." Supradoza accidentala? Nu prea cred. Lucra la doua filme, nu pe cateva sute sau mii de euro (ca in cazul multora dintre noi). Avea un cont mare in banca, o cv de exceptie (la Hollywood) si o fetita de doi anisori. Celebru, apreciat... Primul comentariu la articol, poate nu cel mai inspirat, are un titlu care poate ca explica tot - "o ducea prea bine". Eu as zice ca nu a gasit pentru ce sa mai lupte. Sunt convinsa ca amaratii, negrii pe plantatia unei firme oarecare, sunt mult mai echilibrati pentru ca au vise, teluri pentru care lupta, sperante.

Si ajung din nou la mine. Ma aflu in acest oras minunat, in care apropo - nu sunt maidanezi (eram terorizata de ei in Bucuresti, de cate ori incercam sa intru in scara blocului si era noapte sau pustiu) toul imi merge bine (am timp sa scriu si pe blog) si totusi... UNDE-I URMATORUL NIVEL???

sevraj bucurestean

Definitia sevrajului spune ca acesta s-ar referi la o desobisnuire progresiva de droguri, de excitante. Simptomele sevrajului: depresie, furie, iritabilitate, probleme de somn, de concentrare, dureri de cap.

Le am pe toate! M-am lasat de ... Bucuresti. Si imi este al naibii de dor. Dor sa nu ma trezesc niciodata odihnita, dor sa imi doresc sa aiba ziua 40 de ore ca sa pot face tot ce ar trebui, dor sa stau o ora si jumatate in trafic, fumand nervos umar la umar cu prietena mea, sa intarziem regulamentar, sa ma intampine sefu' meu cu ochii intreptati spre ceasul de la mana si sa-mi spuna "Esti o cauza pierduta, PApule!". Mi-e dor sa ma duc sa-mi iau tigari de "la scaritza" sau de "la tziganu'", sa-mi platesc abonamentul la cablul tv un pic mai incolo de "la coltz la Iancului" si sa mancam toata sectia de "la turc". Mi-e dor de momentele in care imi visam la "viata de dincolo de job" (cum zicea o colega de'a mea cand se intorcea din concediu). Imi lipsesc toate lucurile de care am fugit.

De aproape doua luni mi-am luat casa in spate si am plecat la Timisoara. Un oras superb, linistit, cu mai mult soare, cu oameni mai calmi. Am un job normal, care nu ma urmareste si acasa. Am UN SINGUR sef. Ce mai... o poezie. Si toata linistea asta m-a tinut mai putin de doua luni, cand, intr-o noapte, cred, Bucurestiul m-a ajuns din urma. Mi-am visat vechii prieteni, a doua zi i-am sunat, a treia am plans, ieri am atins patetismul si am inceput sa le citesc blogurile - astazi e apogeul. Mi-am facut si eu blog.

Sevrajul continua. Saptamana viitoare ma voi duce in vizita la Bucuresti, sa mai iau macar o doza.